
Incursiune prin istoria și arheologia locală
La 25 km est de Heraklion, Hersonissos este o destinație însorită, cu un amestec eclectic de divertisment modern și semne ale trecutului, mai puțin vizibile pentru ochiul turistului neavizat.
Așezarea are o istorie bogată cu rădăcini preistorice, fiind continuu locuită până în zilele noastre și păstrând valoroase vestigii din fiecare epocă. Mai puțin puse în valoare decât cele din Knossos și Malia, urme ale unor așezări și fortificații minoice datate cca. 1500 î.Hr. au fost localizate în zona Anissaras, precum și în proximitatea Stalidei.
La nord-est de Capul Tigani, lângă biserica Agios Georgios Sarantaris, există o carieră de piatră despre care dovezile arheologice spun că a funcționat cel puțin două perioade diferite de timp – în perioada minoică și cea venețiană. Exploatarea, acoperind 2000 mp, este vizibilă la de la suprafață și continuând sub apă pe o distanță de 80 m, până la insulița opusă. Cariera a fost scufundată probabil din cauza unui mare cutremur din 66 d.Hr. sau 365 d.Hr.
Urmele uneltelor, treptelor de mină și contururile bolovanilor rectangulari dislocați sunt evidente și aparțin epocii minoice. Cariera a fost folosită pentru a extrage și transporta pe mare peste 6.000 de metri cubi de piatră la portul Knossos, iar ulterior, în perioada venețiană, pietrele au fost utilizate pentru construirea fotrăreței Koules și a zidurilor de apărare ale orașului Candia (Heraklion). Pe partea de vest a carierei se disting o a doua exploatare, din perioada venețiană, și unele mine secundare.
Una dintre cele mai importante descoperiri arheologice recente din regiune este o necropolă, datând de la sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al III-lea î.Hr., aflată la intersecția străzilor Filonidou Zotou și Dimokratias. Săpăturile, ce nu pot fi efectuate decât parțial din cauza construcțiilor existente, au fost scos la lumină 30 de morminte cu obiecte valoroase care indică înflorirea economică atinsă în Perioada Elenistică (aprox. 300 î.Hr.). În această epocă, Hersonissos a devenit port major la Mediterana, câștigând controlul comerțului regional și chiar autonomia față de puternicul oraș Lyttos, centrul administrativ și politic al zonei.
Ocupația romană din Creta (69 î.Hr. – 330 d.Hr.) a adus o perioadă de pace, ce a pus capăt luptelor dintre orașele-cetăți și a permis multora dintre ele să prospere, Hersonissos întărindu-și astfel poziția dominantă. Pasionații de istorie și arheologie pot admira astăzi amfiteatrul de pe strada Dimokratias, ruinele acoperite de apă ale vechiului port roman, în zona actualului port, fântâna cu mozaic de pe faleză - numită Sarakino, porțiuni din apeductul de 14 km care alimenta orașul (vizibile la nord-vest de satul Potamies și pe traseul Kasteli- Hersonissos, în locurile numite ”Xerokamares”), precum și alte monumente demne de remarcat, aflate în fază de excavație sau conservare.
În Perioada Creștinismului Timpuriu și a primei etape bizantine, care a durat până în 826 d.Hr., Hersonissos a deținut un rol dominant, alături de renumitele orașe-cetăți ale Cretei, Knossos și Gortyna. Cea mai importantă descoperire din această epocă sunt ruinele unei bazilici decorate cu mozaicuri din sec. al VI-lea, situate pe colina Kastri de deasupra portului și puse în evidență într-un mic sit arheologic cu intrare liberă.
Rămășițele unei alte bazilici din aceeași perioadă (cu podea din mozaic chiar mai bine conservată), se pot vedea astăzi lângă bisericuța Agios Nikolaos, la est de Hersonissos. De asemenea, în satul Piskopiano a fost identificată o bazilică creștină, construită probabil în a doua jumătate a secolului al VII-lea, dar care a fost devalizată cu timpul, fiind sursă de material de construcții pentru localnici. Perioada Bizantină, așadar, a fost marcată de puternica sa influență creștină, iar aceasta a continuat să modeleze aspectele culturale și religioase ale Hersonissosului în timpul Evului Mediu.
Dacă sunteți pasionați de istorie și arheologie, găsiți hărți utile pentru localizarea acestor vestigii antice, la acest link.
Epocile următoare, caracterizate de dominația venețiană și cea otomană, au adus o decădere dramatică, soldată aproape cu dispariția vieții urbane, nu atât din cauza colonizatorilor, dar mai ales a raidurilor piraterești care i-au forțat pe locuitori să se retragă în munți, în interiorul insulei, și să întemeieze satul Αno Hersonissos (”ano” = ”de deasupra”, și probabil satele învecinate Piskopiano și Koutouloufari. Pe locul orașului-port abandonat a supreviețuit un mic sat de pescari, iar comerțul maritim s-a restrâns la exportul de produse agricole, la schimb cu alte mărfuri din teritoriile grecești.
În timpul Războiului de Independență (1866-69 și 1897-98), micul port Hersonissos a fost folosit pentru a-i aproviziona pe revoluționari cu arme, alimente și medicamente, ulterior acesta servind exclusiv scopurilor comerciale.
Ca urmare a intensificării turismului după anii 1960 și a creșterii interesului pentru capacitățile de cazare, Hersonissos a s-a dezvoltat rapid, redevenind orașul-port plin de viață și totodată faimoasa stațiune litorală pe care o vedem astăzi.
Împletind șarmul său istoric cu tradiționala ospitalitate cretană și mijloacele de divertisment contemporant, municipiul cu cca. 27.000 de locuitori se transformă vara într-un adevărat furnicar, atrăgând sute de mii de vizitatori din toată lumea.
Aflați totul despre orașul-stațiune Hersonissos, în articolul: „Hersonissos: între vestigiile trecutului și aventura modernă / Ghid de călătorie”
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)