Descoperind Peștera Agia Fotini, locul unde stă deschisă o fereastră spre cer
Amatorilor de drumeții prin munți,
Creta le oferă multe trasee amenajate, dar și multe locuri mai puțin cunoscute,
surprinzătoare și fascinante, care merită explorate. Într-o zi de început de
toamnă, ne-am aventurat cu scuterul, din
stațiunea Malia, pe traseul ce duce
către Platoul Lasithi, în căutarea peșterii ce ascunde o biserică,
Spilia
Agias Fotini (Peștera Sfânta Fotini).
Peștera se află pe Muntele
Louloudaki, la aproximativ 7 kilometri sud de satul turistic Avdou, la o
altitudine de 760 de metri, având, datorită orientării nord-vestice a intrării, o
priveliște magnifică asupra văii Lagada și a lacului de acumulare Aposelemi.
Ieșind de pe drumul asfaltat cam la 3 km și jumătate sud de
satul turistic Avdou, trecem de o poartă mare, de la care începe un drumeag de
pietriș. În fața noastră, un urcuș sinuos și imprevizibil ne conduce către versantul
spectaculos, cu stânci colțuroase semănând cu niște guri de monștri larg
deschise.
La scurt timp, abandonăm scuterul pe traseu, pentru că motorul, în
luptă cu panta abruptă, ne convinge că e momentul să ne luăm rucsacurile în
spate și să continuăm excursia pe jos. Parcurgem voinicește cei 3
kilometri rămași și suntem norocoși că avem destulă apă cu noi. Drumul,
deși superb, e solicitant, iar căldura după-amiezii ne-ar topi repede
„bateriile”, deshidratându-ne.
Ca în orice drumeție prin Creta, natura ne oferă toate ingredientele
unei experiențe multisezoriale - priveliștile
încântătoare cu jocuri de dimensiuni, forme și culori, miresmele vegetației
sălbatice, cântecul zglobiu al păsărilor și zumzetul greierilor ascunși la
răcoare, capre cocoțate imposibil pe câte un ciot de stâncă, zgomotul sec al pașilor
noștri pe pavajul încins de soare, respirația noastră, intensă și conștientă.
Momente
de tăcere, nemișcare, contemplare. După fiecare gură de apă, inhalăm, cu ochii
închiși, cerul. De la un punct, într-o scobitură uriașă a peretelui stâncos,
zărim, strălucind în soare, un clopot cu steagul național fluturând alături, care
ne indică intrarea în peșteră.
Cu puțin înainte să ajungem, întâlnim silueta unei biserici
parcă ieșită din munte, făcându-și loc prin vegetația sălbatică, în fața căreia
se arată, salvator, jgheabul unui izvor rece. Am aflat ulterior că lăcașul are
hramul Sfânta Ana și Sfântul Apostol Evanghelist Ioan Teologul și că, câteva
ori pe an, în zile mari de sărbătoare, pe platoul din fața bisericii au loc
slujbe religioase.
Deasupra platoului, în peretele abrupt de calcar format prin prăbușirea unei părți din stâncă, la capătul unei scări de piatră ce șerpuiește printre copaci, se află intrarea în peștera Agia Fotini. De aici, un loc între cer și pământ, întreaga vale Lagada se desfășoară la picioarele noastre. Ne înfrânăm cu greu curiozitatea ștrengărească de a auzi sunetul clopotului și ecoul lui la mare distanță.
Peștera are o lățime între 2 și 7,5 m și o înălțime între 5 și 20 m, iar lungimea galeriilor sale însumează 700 m, dintre care doar un segment de 44 m este accesibil publicului larg. Grota în care intrăm, lungă de 12 m, are amenajat un mic altar, cu icoane și lumânărar. Din ea, despicând stânca în două, un coridor foarte îngust și accidentat, care pare să fi fost cândva albia unui râu, ne conduce către o încăpere subterană neluminată, care găzduiește biserica închinată Sfintei Fotini.
În sală se află un iconostas, două stalagmite numite „genunchii Sfintei Fotini”, unde credincioșii aprind lumânări și un vas în care se adună apa care picură din tavan, despre care se spune că este tămăduitoare.
Din păcate, absența totală a luminii naturale face imposibilă fotografierea locului fără echipamentul potrivit. Cablurile electrice, candelabrul și cele câteva becuri agățate de tavan indică faptul că biserica este încă funcțională.
Legenda spune că, îndrumată de Maica Domnului, Sfânta Fotini,
una dintre uncenicele lui Iisus (cunoscută ca Sfânta Muceniță Fotini Samarineanca,
martir ortodox), s-a retras în asceză în această peșteră, consacrându-se pentru tot
restul vieții slujirii lui Dumnezeu. Peștera
Biserică Agia Fotini a fost folosită ca
lăcaș de rugăciune de la începutul sec. al XIX-lea și ca ascunzătoare în
perioada Revoluției Cretane împotriva otomanilor, până la obținerea independenței
insulei, în 1898.
Astăzi, ca o tradiție, vin să se roage aici, în special,
femeile care nu pot rămâne însărcinate. În fiecare an, în a patra duminică
după Paști (Duminica Slăbănogului, în care se pomenește una dintre minunile lui Hristos), peștera Sfânta Fotini și platoul din fața bisericii Sfânta Ana găzduiesc slujba religioasă și o sărbătoare populară, la care participă un mare număr de credincioși.
Impresionați de frumusețea peisajului, la întoarcere, ne-am simțit inspirați și jucăuși. Timpul petrecut în natură ne menține tineri și energici și ne face să glumim și să împărtășim creativitatea. Suntem fericiți să facem parte din marele spectacol al vieții și ne bucurăm de fiecare minune divină la care suntem martori: un arbore crescut în îmbrățișare cu stânca, o floare pură legănată de vânt, apusul fantastic, care transformă cerul în aur lichid…
Dacă iubiți munții și comorile lor și dacă se întâmplă să ajungeți în vacanță în partea estică a insulei Creta, vă recomandăm să includeți în lista de locuri ce merită explorate și Peștera Agia Fotini!
